Ai iubit, dar nu vei sti pe cine

Nu stiu cand, dar stiu ca te vei trezi cu un gust cunoscut pe buze,dar nu iti vei aminti al cui e. Si îmi vei respira mirosul fara sa stii ce e al meu.

Mana ta adormită va intalni printre asternuturi forme straine pe care degetele nu le cunosc,care nu se potrivesc,care nu se impletesc cu pielea ta,cu rasuflarea,asa cum patul tau poarta forma coapselor mele.

Firesc, doar camasa ta era facuta pentru mine

womanaiiubit

Si o pereche de buze te va saruta,dar nu pe coltul gurii,pentru ca ele nu stiu cum iti place tie. Iti vei fi ras barba de mult,iar pe noi ne va lega ceva:uitarea. De la un capat al lumii la altul.

Doar camasa iti va mai aminti ca ai iubit,dar nu vei sti pe cine….

Writer: #JurnalulEvei

Advertisements

Tu cu tine…

Seara tarziu, cand esti doar tu cu tine, cand nu mai trebuie sa faci pe plac nimanui, cand iti dai jos pana si ultima urma de machiaj, cand nu mai esti nevoita sa iti ascunzi grimasele de durere, cine esti?

Priveste-te in oglinda si mai priveste si in sufletul tau. Esti asa cum iti doresti? Ai facut azi tot ce ai putut pentru a-ti trai ziua frumos? Ai avut mai multe ganduri frumoase decat ganduri negative?

Cuvintele pe care le-ai rostit au facut mai mult bine sau rau persoanelor care le-au auzit? Ti-ai daruit macar putina fericire?

Dar maine?

Cum ai de gand sa traiesti? Ce ai de gand sa schimbi pentru a crea cea mai buna versiune a ta? Pentru a trai mai frumos?

Pentru ca pana la urma tu, cel care te privesti in oglinda, esti tot ce ai mai de pret. Atunci cand vei ajunge la cea mai buna versiune a ta, atunci vei reusi sa oferi si iubire, ai ai grija de persoanele pe care le iubesti, sa faci din fiecare zi, o zi de neuitat.

Invata din greselile de azi si fa-ti planuri pentru ziua de maine. Aduna-ti visurile la un loc si renunta la teama. Tu poti sa faci orice, pentru ca tu, cel care te privesti acum in oglinda esti cineva si poti fi extraordinar.

imposible

Vreau un presedinte…

Nu am studii politice si de aceea am evitat sa deschid subiectul. Pana acum, pentru ca am trait o experienta care mi se pare total inadmisibila pentru anul 2014 si pentru o tara care face parte din UE.

Food court-ul unui mall bucurestean. Lume care aproape se batea sa gaseasca o masa libera. Si un copil. Un copil care astepta sa se ridice fiecare om de la masa si strangea ce mai era ramas prin farfurii. Cred ca am stat vreo 20 de minute si m-am uitat la el, cam insistent cred pentru ca a observat. Pana la urma m-am dus la el si l-am intrebat daca merge cu mine sa ii iau ceva de mancare. A zis ca da, vrea un Happy Meal care are jucarie si o inghetata.

Copilul despre care scriu aici are 8 ani si e clasa a 2a. Si merge in fiecare zi la scoala, iar seara vine in mall sa stranga mancare pentru el si fratiorii lui, 5 la numar . E educat, stie sa zica si multumesc si culmea mai aduce si bani si mancare acasa. Si are doar 8 ani. Mama i-a zis ca e barbat deja.

Dar oare e normal? Copii de varsta lui sa faca munca adultilor? Copii care nu stiu ce e aia copilarie? Pentru ca sunt deja responsabili pentru alte suflete?

Am locuit in Anglia 3 ani, nu am vazut niciodata o situatie de genul asta. In Germania, Austria, Elvetia la fel. Cu ce e Romania mai diferita? Doar traim in aceeasi era, acelasi an, acelasi continent si mai facem parte si din Uniunea Europeana. La noi in tara de ce trebuie sa existe situatii de genul asta?

Eu singura stiu ca nu pot sa schimb nimic, desi mi-as dori. Dar maine se alege presedintele. Un om care teoretic ar trebui sa schimbe ceva si in tara asta.

Si o sa votez , pentru ca vreau un presedinte care sa nu sprijine doar baronii care i-au sustinut campania electorala, mai sunt alte cateva milioane de oameni care au nevoie de sprijin si de ajutor.

Vreau un presedinte serios, demn si vertical.

Vreau un presedinte care sa vorbeasca putin, dar care sa faca mult.

Vreau un președinte preocupat mai puțin de imaginea proprie si mai mult de imaginea tarii pe care o conduce.

Vreau un presedinte modest, pentru ca in loc sa iti serbezi ziua alaturi de 60,0000 de oameni care oricum auvenit pentru o sticla de ulei si o punga de faina, mai bine ajutai oamenii care in anul 2014 nu au curent in casa.

Vreau un presedinte care stie ce inseamna sa fii domn. Nu e mitocan, nu vorbeste mult si prost, nu e lipsit de maniere, si nici nu devine agresiv in momentul in care se simte amenintat de cate un adevar care il poate deconspira.

Vreau un presedinte care sa ma faca sa fiu mandra ca sunt romanca!

bravery

Nu suntem facuti sa traim singuri, dar nici cu oricine

“Nu suntem facuti sa traim singuri, dar nici cu oricine…” – Massimo Bisotti

Mai citisem si inainte acest citat, care de altfel e destul de expresiv, dar nu mi-a atras atentia niciodata in mod special. Pana mai devreme.

nusuntem

Sa fim sinceri, fiecare dintre noi pana la urma isi doreste sa il intalneasca pe acel cineva. Acel cineva cu care isi poate intemeia o familie, acel cineva care e acolo in orice moment, acel cineva pe care se poate baza. Mai pe scurt, sufletul pereche.

Si incepem sa cautam, si in fiecare partener vedem un posibil sot sau sotie. Dar cum ne dam seama daca acel om are aceleasi idealuri si vise ca ale noastre?

Sunt anumite persoane, asa ca mine de altfel, care dupa una sau mai multe incercari nereusite devin mult mai suspicioase, mai selective. Criteriile dupa care isi aleg un partener cresc, iar increderea se acorda mult mai greu. Dar oare e ok asa?

Eu zic ca da. In momentul in care te implici intr-o relatie serioasa trebuie luate in calcul mai multe aspecte. Oare omul de langa mine e destul de matur? Ma pot baza pe el? Avem gandirea asemanatoare? Are aceleasi planuri de viitor ca si mine? Exista comunicare? Sunt intrebari frecvente pe care orice om cu capul pe umeri trebuie sa si le puna.

Pentru ca nu poti porni la drum cu cineva care doar e bun la pat, dar in rest nu exista nici un fel de comunicare, idealurile si planurile de viitor sunt diferite,  mai pe scurt nu aveti nimic in comun.

Pentru doamnele sau domnisoarele care ma citesc, am sa va spun un singur lucru: Alegeti in viata voastra doar barbati de la care aveti ce invata 🙂

Iar voi, domnilor, nu uitati ca frumusetea e trecatoare 🙂

Neinspiratie…

N-am mai scris de o saptamana.

O saptamana nu prea usoara, o saptamana in care s-au intamplat niste evenimente decisive pentru viitorul meu.

Si totusi nu am inspiratie. Poate sunt prea obosita. Poate vreau doar putina linistite.

In fine. Va postez macar melodia care ma relaxeaza de cateva zile incoace.

Revin in zilele ce urmeaza cu mai multe ganduri si cuvinte frumoase. O seara minuata sa aveti, dragilor.

Dezamagiri

“ Nu uita ca ea e femeia care o sa isi poarte tristetea pe tocuri inalte si o sa mearga cu spatele drept si cu ochii uscati, lasandu-te in urma chiar şi pe tine.”

Ne intalnim cu dezamagiri in fiecare zi. Fie pe plan personal sau profesional. Peste unele trecem, pe altele reusim sa le ocolim, dar unele ne si ating. Si suferim. Si ne si demotivam. Dar intotdeauna ne stergem lacrimile si mergem mai departe.

dezamagiri

Sunt o visatoare. Si cu visele mele ma hranesc. Mi-am creat o lume frumoasa alaturi de oameni de calitate, de familie si de tot ce iubesc. Nu mi-a stat in caracter sa ma las doborata de nimic si intodeauna am luptat pentru ce mi-am dorit.

Doar ca nu tot timpul intalnesc oameni cu aceleasi idealuri ca ale mele. Oameni de calitate, oameni care sustin alti oameni. Avem atat de multa putere sa facem numai lucruri frumoase, dar ne concentram pe cele rele. Preferam de multe ori sa dezamagim decat sa fim dezamagiti…

Pacat!

Nu e langa mine tot timpul, dar e exact cand am nevoie!

Vi s-a intamplat vreodata sa aveti o zi proasta si tot ce va doriti este sa fiti singur? Nici macar sa nu vreti sa raspundeti la telefon? Mie mi s-a intamplat. Chiar ieri.

De obicei, cand sunt suparata sau am o zi grea nu prea suport pe nimeni langa mine. Ieri a fost one of those days. Zi in care am trecut prin foarte emotii, zi in care am fost irascibila si suparata.

Dar el a fost langa mine. Sa va explic cine este el. Prieteni de 6 ani, cei mai buni prieteni de vreo 2. Pana acum 8 luni cand ne-am distantat, fara vreun motiv concret sau serios, doar ca eu m-as fi schimbat. Separarea de el a durut, pentru ca eram obisnuita sa il am langa mine in fiecare zi, sa ii povestesc orice suparare sau orice fericire si sa stiu ca in toate momentele grele el e acolo si ma sustine. Era una din putinele persoane care imi ajunsesera la suflet. Numai ca orgoliul meu puternic nu m-a lasat sa incerc sa ma apropii iar de el, iar lunile au trecut fara sa vorbim sau sa ne vedem.

Dupa vreo 6 luni ne-am intalnit iar. Norocul nostru, sau al meu e ca avem foarte multi prieteni comuni. In momentul respectiv mi s-a parut ca nimic nu s-a schimbat intre noi, numai ca nu prea a fost asa.

Timpul a trecut, eu m-am schimbat si s-a schimbat si el. Stiu ca legatura dintre noi nu mai e asa puternica, dar amintirile frumoase tot au ramas si vreau sa ii multumesc lui pentru ca de fiecare data cand am plans m-a luat in brate si m-a imbarbatat. Si mai vreau sa ii spun ca inseamna mult pentru mine. Ieri am spus prostii doar…

Poate ca nu are nici o noima ce am scris eu aici, dar stiu sigur ca fiecare dintre voi  cei care cititi ce scriu eu aici,  are cel putin un prieten de suflet, un om pe care se bazeaza atunci cand ii e greu, sau alaturi de care imparte si cea mai mica bucurie. Multumiti-le ca sunt in viata voastra si niciodata nu uitati sa ii apreciati pentru ca prietenii adevarati sunt atat de greu de gasit.

prietenia